Intr-o crasma in care nimeni nu face scandal, Bodyguardul se cam plictiseste. De aceea il intelegem si il iertam de fiecare data cand calca pe halba. Uite ce-a facut aseara :

Au contribuit:

El Sef : Sefu`

Ilarie Şpiţ : stirist

Clientul Ghitz – arabu`

Lautaru`

Asculta mai multe audio Divertisment

Vroiam sa scriu de pe 1 ianuarie despre subiectu asta da` mi-a fost cam lene,oricum El Sef era plecat, Crasmaritza la fel,Mirel si-a luat concediu ca sa stea cu femeile asa ca am deschis “colivia” cu soareci si i-am invitat sa joace pe masa si apoi sub masa alaturi de ceilalti clienti care zaceau muci pe podea in noaptea de revelion.

Noi aici , “la cumpana dintre ani”, am petrecut stingand cu bere lumina din crajma.De-ai casei eram doar eu si Laurentiu. Dupa ce ne-am pilit alaturi de amicii pe care-i adusesem cam riscant in bar fara voia sefului, am hotarat sa facem un miniconcurs “Dansez pentru tine”. Eu eram Stefan Banica , iar Laurentiu concura alaturi de o pushlama de femeie careia i se accidentase pisicutza,rupandu-si coloana vertebrala cand a cazut din copacul din fata casei.O singura sansa mai avea, sa fie trimisa la operatie la veterinar,transplant de maduva osoasa, dar operatia costa foarte mult.

Juriul era plin de betzivani corecti,5 la numar ca sa fie cifra para.Ne luminam cu lanternele si uneori din greseala cu halbele pline, asta ducand la umflarea pardoselii.Chiar putzea.

Laurentiu a exersat din greu la acest dans in fata oglinzii alaturi de concurenta lui timida si distrusa psihic.Am ascultat cu halbele la gura povestea trista a pushlamalei pentru care concura Laurentiu,pisica ne urmarea de acasa prin televizor din scaunul cu rotile, aha … cu rotile. Eu Lautarul jucand rolul lui Banica exact in momentul in care am vazut prima lacrima scursa pe obrazul concurentei am si ordonat DANS… ca doar asa face si Banica,ah nu asa trebuia ? Trebuia sa astept concurenta sa se calmeze ? eventual sa dam pe gat o halba alaturi de ea pentru consolare ? Oare de asta,lacrimile ii zburau pe bar in timpul dansului ? hmm..no scuze.
Oricum,Laurentiu a uitat la un moment dat versurile dansului asa ca totul s-a ruinat,urma momentul adevarului cand juriul in frunte cu Halbmark a inceput sa acorde notele. Nimic nu a mai contat pentru concurenti dupa ironia fara inima a lui Halbmark “Laurentiu ai fost cu totul si cu totul pe afara, pasii au fost buni dar puteai sa nu te apropii asa mult cu mana pe langa pizd… pe langa pisicutza doamnei…”
Concursul fusese pierdut.. of. Pisica de acasa isi pusese mainile in cap,pentru ca pe usa casei navalise Joe Black (muartea) si ii “multumea” in direct lui Banica,adica mie, pentru ca a facut ca asta sa fie posibil.
I-am zis “hei heeeei, s-oooo lasam pe maine daca vreeeei… ” .. “doar o dataaaa-i Craciunul”

Am râs apoi cu totii si am mai ras un rand de halbe.Evident totul a fost doar o joaca,insa in realitate,concursul asta ar trebui un pic revizuit,sau poate asa-i place lu Banica.Sau oare in spate misca cateva sfori si Andreea Marin ? Noroc ca nu a avut niciodata concurenti orbi.. sa le zica “vedeti dumneavoastra…” .

Eh, termin aici ca am cam scris esentialu si cine a avut ochi sa citeasca,probabil a si inteles cam la ce m-am referit in mare.

Una sub alta, sa fiti cuminti in noul an !

Lautarul insusi a fost capabil sa-l gaseasca pe Hrusca.
Acesta l-a suprins alaturi de masina lui cu care se deplaseaza la concerte.
Dovada mai clara nu exista.
Daca surprindeti mai multe masini de genul asta, trimiteti-le aici pe halbaplina. mail : toarna@halbaplina.ro

Ce a zis Lautaru weekendu asta ? A zis asa : Ia sa-mi iau eu un belet la clasa I de data asta sa ma lăfăi cum vrea vioara mea. Facut si zis , si la dus si la intors.Numa ca la intors am avut parte de chestii mai spuchii putin…afara intuneric, un ditamai vagonu gol, si cateva personaje care au colindat in lung si-n lat(precum Hrusca) intreg vagonul. Aici pot include 2 tipi tuciurii si controlorul.

Povestea tuciuriului 1 : Om inalt cu şubă de fîş, trecea pe langa mine cam din 20 in 20 de minute cu căni de portelan agatate in degete. Cand ajungea in dreptul meu rostea fara nicio expresivitate : “Căni am,foarte folositoare, doritz ?” . Raspunsul meu era NU MERSI, si cred ca l-am repetat de vreo 8-9 ori,ca nu se satura sa-mi viziteze vagonu. Eu ma simteam ca pe teritoriul meu acolo,parca era vagonu propriu si personal,prezidential,vagonul Lăutărial… sa-l numim TRAIN FORCE ONE.

Povestea tuciuriului 2 : Imbracat in pantaloni de stofa verzui , pantofi cu sireturile dezlegate,domnul dorea sa para un trimis al Domnului. Fraza lui de rezistenta era : “Nu va suparatz,sunt de la manastire,am icoane sfintite,icoana Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos, 2 lei costa :) ” , dupa care se oprea in dreptul meu si astepta de la mine semnalul sonor : “Am si eu mersi mult”. Apoi pleca.Trenul avea 12-13 vagoane.. maxim. Stiind lungimea unui vagon, adică-cam 20 de metri,calculati distanta totala pe care acest personaj o parcurgea dus-intors pana sa ajunga din nou la mine. Imi doream sa fiu un rege,un zeu, care sa stea in tron relaxat de adierea unei frunze de palmier flendurate in fata mea si sa zic simplu oamenilor mei “Aruncati-l la lei”. La cum arata domnu cu icoanele, sigur nu l-as fi confundat niciodata cu vreo maicutza sau vreun preotzel poponel,asa ca icoane d’astea imi iau si eu din piata chinezeasca sau ruseasca.
Si daca chiar vreau una sfintita,ma duc glontz la biserica si mi le pun in cap,ca sunt o gramada.

Sa mai amintesc ca la destinatie.. am vrut sa cobor si eu din tren,logic..la unul din capetele vagonului,da nu se deschideau usile,am incercat cu degetele,mainile,fortza,picioare…nimic :).Transpiratia mi-a iesit instant pe gat,pt ca stiam ca trenul sta 1 minut cel mult si eu totusi trebuie sa cobor.Da-i si fugi… sprint cu geanta de voiaj, pana in capatul celalalt,deschide usa aia… pfiu, a mers, da nu pe partea cu peronu,ci pe partea cu intuneric,spre camp.Superb.Asa ca a trebuit sa astept pana a trecut tot cabanosu prin fata mea iar apoi sa imi iau talpasita spre casa.

Mai jos aveti un moment vizual de plicitseala unde Lautaru a relatat de la fata locului.

Fiind lautar de profesie , trebuie sa merg periodic în Bucuresti sa-mi platesc dijmele.Ma rog,asta-i zic lu El Sef , da normal ca e doar un pretext,nu platesc nimic,ma duc sa-mi întâlnesc domnita ca tare mi-i pofta uneori de o leaca de relaxare cu mancare multa si plimbari … ca restu nu necesita detalii.

Ca sa mai scurtez postarea cu poveştirile adevarate am sa trec direct la subiect:

Caz real, Bucuresti, Romania, AFI Palace Cotroceni  – Zona KFC , coafura rezista…

O coada de parca se dadea mancare,hah.O imensa palnie de infometati care se inghesuiau ca vitele ce eram, pentru niste pulpite picante in susan si cartofi prajiti, pe care le regreti mereu a doua zi dimineata când îti ia foc curu.Si tot mai mergi, si tot mai cumperi si suporti durerea …sadomasochism curat.
Si se intampla ceva de genu… te duci de dimineata.. vezi o lumina maaaaare apoi se diminueaza pana se aprind becurile…. e soarele… iar tu inca stai in staul si greu se mai avanseaza.
In fata noastra era un cuplu. Un tip scunduţ si slabuţ de nu dadeai 2 bani pe el, de mana cu iubita.Urmau la rand, dar nu au apucat pentru ca un anume Mr.Muscolo  cu lanţ de budă la gat si cu tricou mulat (sau mulung) s-a bagat in fata celor doi.Fătuca , indignata fiind …vizibil,i-a facut observatie  falfaindu-si degetu aratator prin fata nasului acestuia cum ca ei urmau. Si da, asa e , ei urmau. Nenea cu lanţ de budă si-a folosit corzile vocale ca sa-i articuleze cu greu niste cuvinte obscene  si si-a infipt mainile intre timp si in gatul prietenului ei, baiatul cel scunduţ si slabuţ.
Lumea, a inceput sa-si indrepte privirile băloşite de aşteptare inspre cei doi , parca simteau ei ceva… asa ca am scos din geanta cutia cu popcorn si am inceput sa pariem :cocktail: .Trebe sa recunosc ca as fi pierdut pariul as fi pariat pe nenea cu muschi.
KFC s-a transformat cat ai zice susan in K1FC. Nu pot explica sunetul, plescăiala pe care am savurat-o atunci cand baiatul scunduţ a pornit din fundu gradinii cu o ghiulea de pumn spre ochiul pachetului de muschi ,domnu cu lanţ de buda. Pentru un moment s-a facut liniste,casele de marcat nu mai faceau beep,secundarul a stat si nenea cu muschi nu s-a razbunat si a ramas blocat . Baiatul scunduţ isi retrase pumnul si clipind cu incetinitorul termina scena de matrix cu o injuratura : “Moldoveanu plutonului, marş de unde ai venit ! ”
Chestia e ca un moment dupa , totu era ca inainte, lumea s-a pus din nou in asteptare,pulpiţele ieseau din cuptoare, numai nenea cu lanţ de buda.. statea neclintit in fata casei de marcat in timp ce baiatul de la caserie incerca sa-i faca totusi ziua frumoasa, ranjindu-i si intrebandu-l daca in afara de muştar mai doreşte ceva… sau eventual nişte gheaţă.. fără cola. A platit frumos, dupa care a facut stanga imprejur si s-o fi dus sa isi manance pulpiţele, printre lacrimi, la masa lui.

Morala : Stai la rand si asteapta cuminte, bucura-te ca momentul chinurilor de a doua zi se decaleaza.

As mai avea de povestit si alte chestii din weekendul acela dar.. hai sa o lasam pe alta data.

Publicitate !

ps : Auziti.. da sa nu-i ziceti lu El Sef ca l-am cam minţit cu plecatu în Bucuresti ca-mi taie din leafă.Sa nu mai ziceti la nimeni va rog io mult. Shhh..